Văzusem ceva pe net, sau chiar share pe facebook. Nu înțelegeam exact care e faza cu formatul pătrat şi mult mai târziu am făcut legătura între Instagram şi Polaroid (doh). Apoi prietena mea mi-a zis că e o aplicaţie pe Android care îţi pune automat nişte filtre pe fotorafiile pe care le faci. Evident că la început am refuzat această unealtă nouă a diavolului şi am considerat-o o blasfemie la adresa fotografiei. Adică cum? Ce rost mai are să aruncăm banii pe DSLR-uri şi Photoshop şi să muncim ore întregi pentru o fotografie bună dacă vin unii şi îți pun ei nişte filtre pe orice poză ai putea tu să faci şi să iasă bine? Sigur era Necuratul la mijloc. Să mai stropim un pic cu nişte aghiasmă, zic.

Încă aveam Nokia pe vremea când am aflat de Instagram. Am fost fan declarat Nokia. Symbianul a fost cel mai bun sistem de operare mobil. Dar pe partea de performanţe şi conţinut online era praf. Dar măcar aveai un telefon bun. M-am simţit totuşi nevoit să merg pe Android şi ca să încerc să trăiesc în concubinaj mi-am păstrat Nokia-ul şi mi-am luat o tabletă de 7 inch de la Samsung (primul model de tabletă Samsung). Aşa am început să folosesc Instagram-ul.

După ce-au trecut aproape 2 ani de când folosesc Instagram-ul am ajuns la concluzia că este cea mai bună reţea de socializare. E posibil chiar să întreacă Facebook-ul (motiv pentru care l-au şi cumpărat presupun). Din lipsă de timp ne simplificăm viaţa cât se poate de mult, drept urmare o imagine chiar spune cât o mie de cuvinte şi de asta avem nevoie acum. Nu mai avem timp să citim status-uri, să avem o interfaţă foarte complicată, pur și simplu afli totul dintr-o singură fotografie.

Pe lângă asta, Instagramul a demonstrat că piaţa fotografiei nu poate fi dominată doar de fotografii profesionişti gen National Geographic sau jurnaliştii din marile agenţii de presă. Într-adevăr, întotdeauna au venit cu imagini care te-au făcut să zâmbeşti, să plângi, să te revolţi, să mişti masele, să creezi adevărate campanii sociale, etc. Dar a cam lipsit inovaţia. Iar Instagram-ul e un tool care îţi oferă posibilitatea inovaţiei. Hai să luăm ca exemplu hashtag-ul #fromwhereistand. Până la aparaţia Instagram-ului n-am văzut pe nimeni să-şi fotografieze picioarele şi să aibă un succes atât de mare cu chestia asta. Prima oară când a apărut o astfel de fotografie însoţită de hashtag-ul #fromwhereistand a fost a userului @bexfinch care acum are aproximativ 200.000 de follow-eri și fiecare poză are în medie 2000 de like-uri. Spune-mi mie câţi pe facebook au 2000 de like-uri la fiecare poză? Şi nu mă refer la vedete.

Sau potenţialul comercial pe care îl are Instagram-ul. Multe companii mari au ales utilizatori ai rețelei (cu cei mai mulţi follow-eri) pentru a-şi lansa produsele. Mercedes Benz USA e unul dintre exemple. Ba chiar putem merge până la piţipoancele care acum nu doar că se pozează singure (selfie) dar îşi mai pun şi-un chilot dă firmă de la Victoria’s Secret şi îşi iau bani lejer. De ce? Păi de obicei fetiţele astea au cei mai mulţi follow-eri pe Instagram. Poate mai mulţi chiar şi decât cei mai buni fotografi. Asta pentru că ştim că sexul vinde. Aşadar, când ai o siliconată care are câte 5-10.000 de like-uri pe o poză e clar că e mai ieftin să-i faci ei cadou un sutien decât să investeşti sume exorbitante în campanii şi reclame. Şi nu sunt urmărite doar de bărbaţi, dacă vă gândeaţi la target. Nu, sunt şi foarte multe femei care le admiră şi încearcă să le copieze. Potenţialul comercial al Instagram-ului cred că abia acum începe să fie vizibil.

Eu am început să folosesc Instagram-ul în proporție de 95% pe blog. E mult mai uşor, mai rapid şi îmi este întotdeauna la îndemână. Mai ales de la prima tabără foto Instagram pentru bloggeri organizată de Studio Foto Union în vara asta în Thassos, Grecia. Acum, scot telefonul, fac poza, într-un minut maxim o și crop-uiesc, îi pun un filtru și o postez. Nu pot să spun că mă încântă foarte mult având în vedere că am investit ceva în aparatura foto DSLR până acum. Şi chiar dacă fac poze cu Nikon-ul, folosesc Instagram-ul (şi alte aplicaţii mobile foto) pentru a procesa imaginile şi a le uploada pe blog sau reţelele sociale. Plus că mă inspiră foarte mult. Nu sunt genul care să urmăresc doar 10 conturi foarte bune. Urmăresc tot ce consider că ar putea să mă învețe pe mai departe cum să folosesc cât mai bine platforma socială.

Aşa că momentan hai să avem un pic de square thinking că nu e rău.

Guestpost scris de Alex Damian